home page  |      step prevnext      | index  | current  |      page prev | next

"A Maronna du Carvaniu" con un tonno tra le braccia protegge la mattanza 

LA VECCHIA FAVIGNANA RICORDATA DA PASQUALINO ROCCIA

Quannu 'nta maggiu u tunnu fa l'amuri,
iddu cheto veni a Faugnana,
senza sapiri rintra a quali tana,
iddu s'infila pi stu' gran bruciuri.

Nescinu di la cala li varcazzi,
comu 'na ciurma antica di pirati,
vannu cantannu tutti cunfurtati,
pirchì lu coppu è chinu e un su' sardazzi.

Ci'u rissi u Raisi 'sta matina presto,
cinn'e tanti chi ci nesci a ghiotta;
abbuano li picciotti e fannu rotta.

'Na fudda di curiusi vannu appresso, 
pi viriri 'stu granni avvenimentu
e ni pigghia assai divertimentu, 
pirchì senti ca nun c'è lu stesso.

Quannu lu Raisi runa lu signali
li tunnaroti sarpanu lu coppu
cantanu chianu chianu:
aiamola, aiamola e assummanu li ali.

'Nta lu quadratu chi li varchi fannu, 
s'adduma n'on sicunnu 'na timpesta 
mentri la ciurma fa la veru festa.

Ci n'è macari pi lu marinaru,
pirchì lu tunnu 'mezzo a sta' russura 
s'aiuta puru iddu cu li pinni e a cura, 
certi voti 'stu travagghiu è puru amaru.

Comu u vasceddu è 'nfunnu 'nsaurratu
lu tunnarotu è tuttu cunfurtatu,
ci riri lu scagghiuni a la ciurmata
e supra l'orru fuma e fa a risata.

Bedda è l'annata quannu veni china 
pi li famigghi di li piscatura, 
sentinu chi la vita è chiù sicura 
quannu da fami si levanu la spina.
  

Aurelio Giangrasso

Scheletro con corredo alla "Calazza"

Crisciri mi facisti senza turbari, 
tra li pirreri cu li rutti e 'nta lu mari.

Cu ddi stratuzzi chi lu carrettu li sfussava 
dannu lu fastidiu a cu ci caminava.

Lu sciccareddu araciu araciu caminava 
e la siniuzza cu lu mulu l'acqua tirava 
e tuttu ddu beddu urtaggiu s'abbivirava.

Lu mulinu, na grossa rota di petra girava 
e lu granu, canigghia e farina divintava.
Chidda era vita allegra e si travagghiava 
e l'amicizia pura, nun si scurdava.
 
Io ristava saziu cu la panza china
Picchì lu megghiu pezzu era duru di farina.
Nun si manciava la carni di buvina
picchì ci facìa mali ed era na ruvina.

Quarchi vota si manciava pi furtuna, 
si! però... eranu purmuna.

Eppuru u sangu circulava 'nta la vina
e dda povira di me matri, cu ppocu, paria 'na riggina,

Ora sunnu canciati li cosi; 
unni ci stava ortu, ci stannu casi.

La vita addivintau furba e maliziusa
e tuttu chiddu chi si fa, veni fattu alla rinfusa.

 

 

 

SI TU CANTI…


Si tu canti, si tu canti: "Fougnana..." 
'nta 'na strata, fussi a Genuva o Milanu, 
certu trovi a cu' si ferma e ajs'a manu 
...e t'attacca 'u contracantu supra 'u "do".

Si tu chiami, si tu chiami: "Fougnana!"
supra tutti 'i curazzati d'a marina,
ti rispunninu d'a coffa e d'a sintina:
- "Mi chiamàstiu, mi chiàmastiu, chi cc'è??"

Si cci scrivi, si cci scrivi di Fougnana 
o 'n ministru, o 'n ginirali, o 'n magistratu, 
'n carta dici... chi ti senti cunfinatu, 
però pensi: - 'stu mischinu, 'sa chi fa?

Si tu leggi, si tu leggi "Fougnana"
supr'o bullu di 'na littra la cchiu vili
fussi a Tunisi, 'n'America o 'n Brasili,
pigghi 'a varca, 'u trenu o 'u sceccu... e torni dda!

Si bistemii, si bistemii a Fougnana 
p'a scarsizza, p'i 'nfamuna mai queti, 
'un s'affenni, un s'affenni l'arcipreti, 
ma ti rici: - 'nfamunazzu, d'unni si'?

Si tu penzi, si tu penzi a Fougnana
mentri vasi 'a megghiu fimmina d'a Francia,
...arrifriddi, smoddi, 'mparpi, perdi 'a lancia,
...viri 'a Praja, 'a Piazza, 'u Oscu... e 'un vasi cchiu!...

Si ti rcinu 'nt'ariccht'a: "Ehi, Fougnana!"
mentri rormi beddu tisu 'nto tabbutu,
'un ti voi cchiù vurricari... si' pintutu,
allivisci, ti va' ccanci... e 'un mori cchiù!


AURELIO - Genova, 1934